Not a girl...Not yet a woman...

In plus...Totul...

2012-02-20T01:55:00.001+02:00

E o vorba care spune cam asa : “Cel mai dureros lucru e sa fii in plus acolo unde odata erai totul.” Si adevarul cam asta e. Crestem. Ne maturizam. Ne schimbam. Ne facem prieteni noi...insa dorul vechilor prieteni il vom duce mereu.

Fiecare isi alege un alt drum in viata. Ajungem sa strabatem tara sau poate chiar sa ii depasim granitele pt a gasi ceva care sa ne defineasca,un loc in care sa ne dezvoltam ca oameni,ca si caractere. Si, dat fiind acest lucru, la un moment dat lasam in urma oameni langa care am petrecut o mare parte din timp,oameni dragi care si-au gasit deja un rost acolo...acasa. Indirect insa,atunci cand nu mai stai ACASA...te desprinzi cam de tot....si ajungi la un moment dat sa nu iti mai gasesti locul. Ai vrea...ti-ai dori din tot sufletul sa fie ca la inceput...sau cel putin sa nu se fi schimbat atat de mult totul. Dar totusi...circumstantele te fac sa te simti ca si cand ai fi o piesa dintr-un alt puzzle. Si atunci....atunci te intrebi cand oare s-au schimbat dimensiunile lumii tale? Candva,erai piesa perfecta in acel puzzle si imagina de ansamblu era unda demna de invidie,iar acum...aceeasi piesa...acelasi puzzle...nu se mai potrivesc. Nu ai cum sa nu te intrebi ce s-a intamplat. Nu are cum sa nu te afecteze.

Toate aceste lucruri te fac sa nu te mai simti caracterizat de aceleasi lucruri,locuri,oameni,printre care,odata,te simteai in pielea ta. Si incet incet te indepartezi...nu te mai simti legat de nimic... Si iti cauti alt loc ACASA,alti oameni,ale imprejurari. Si poate la un moment dat gasesti acel loc care sa te defineasca,in care sa simti ca esti piesa perfecta,dar mereu va fi acel semn de intrebare care va trona peste nedumerirea: Cand anume ai ajuns sa fii in plus acolo unde odata erai totul?”

Viata merge inainte si suntem mereu in cautare de puzzeluri pe care sa le intregim si satisfactia intregului este de neegalat....

My Valentine’s Day

2012-02-14T20:38:00.000+02:00

Ca nu suport ziua de asta, o stie oricine ma cunoaste indeajuns de bine. Sunt anti tot ce inseamna jucarioare, pernute si alte chestii date pe post de cadou in ziua de 14 februarie. Si se pare ca sentimentul meu se intensifica de la un an la altu. Si cum ar putea fi altfel cand azi, in mirobolanta zi de Sfantul Valentin, care este (ca sa citez un “mare” om politic) nu gasesti taxiuri libere, nu gasesti locuri in localurile din oras decat cu rezervare (care trebuia facuta cel putin cu o zi inainte), comanda la pizza vine intr-o ora, o ora jumate (cand in mod normal dureaza 30-35 de minute) si pe deasupra distante pe care le parcurgeai in 10 minute cu masina, azi le faci in 15-20.

Trecand peste toate acestea, detaliez un pic ce a insemnat pt mine 14.02.2012.

Trezirea a fost undeva in jurul orei 10.00 pt ca aveam de dat un telefon. Problema rezolvata si fuguta repede in pat sa-mi continui somnul. La 11.00 aveam sa primesc cea mai buna veste, am luat examenul la analitica ( Multumesc Sorina!) si uite asa, m-am trezit cu zambetul pe buze. Au urmat vreo 15 minute de vorba cu mami la telefon pt ca nu aveam cum sa nu-i dau o asemenea stire. Dupa jumatate de ora de verificat facebook, email si alte tabieturi de genu, m-am echipat si am iesit sa dau zapada din jurul masinii. Inarmata cu o matura si o lopata, cu castile in urechi, vreo 2 ore mi-am gasit de lucru. Imi pare rau ca nu am facut o poza de genul Inainte/Dupa, ati fi inteles de ce mi-a luat atat timp. Am ajuns la concluzia ca daca gasesc loc de parcare la strada, masina trebuie lasata cat mai aproape de aceasta, mai ales atunci cand se anunta 2 zile de ninsoare continua J.

Revenita acasa dupa munca grea (simteam cum mi se contractau muschii si cand ma miscam, clar urmeaza 3 zile de febra musculara) m-am facut comoda in fotoliu si m-am delectat cu cateva episoade din “Lie to me”, pe langa preacunoscutul facebook. O invitatie la cafea din partea verisorului meu, in jurul orei 15, a intrerupt monotonia si moleseala care pusesera stapanire pe mine, si uite asa, vreo ora mi-am savurat espresso-ul lung cu lapte. Cateva drumuri prin oras, tot cu taxi bineinteles (pt ca daca scot masina nu am loc de parcare...motiv pt care urasc iarna) si iata-ma din nou acasa, acum, la 20:27 asteptand sa treaca timpul si sa merg in club, si asteptand sa imi vina mai repede comanda la pizza pt ca stomacul incepe sa-mi dea concert. Intre timp, imi continui vizionarea serialului.

Cam asta a fost Ziua mea de Valentin...si inca nu s-a terminat.

Iubiti-va mult, Happy Valentine’s Day si alte urari de genu care au invadat Facebook’ul azi!

"Alcoolul este viata si viata e alcool"

2012-02-07T21:30:00.000+02:00

Cam asa suna un binecunoscut vers al trupei Parazitii... Insa,nu toti au luat ce trebuie din contextul melodiei.

Sunt unii baieti,si nu o sa-i inteleg niciodata,care beau pana nu mai stiu de ei,ca doar asa pot sa se distreze,dupa spusele lor.Asemenea si fetele despre care vorbeam intr-un post anterior,care cred ca o seara de club se rezuma la a bea alcool.N-ar exista nici o diferenta dar junii,dupa cateva pahare se dau cocosi si se apuca de scandaluri.Nu toti,ce-i drept,dar o mare parte dintre ei fac asa. Si ei sunt aceia care crescand,devin barbati...

...Barbatii,care isi ineaca amarul si problemele in alcool fara a constientiza ca nu aduce rezolvarea lor,ci din contra,le inmulteste. Sunt barbati care beau si ajung acasa si-si bat sotiile in fata copiilor,poate chiar si pe cei mici,fara a constientiza nici macar cat e negru sub unghie ca le distrug viitorul, ca le stirbesc sufletul si ca ii sensibilizeaza pana la limita. Un copil care asista la certuri si batai in casa,nu creste sanatos,nici mintal nici sufleteste. Copilul acela va suferi mereu si va ramane cu sechele. Si saracele mame sufera si indura pt binele copiilor,pt a creste alaturi de ambii parinti,fara a realiza ca tot le fac rau,pentru ca langa un astfel de om nu se poate trai in liniste. Si dorinta copiilor de a creste este din ce in ce mai mare.

Sunt unii copii care, crescand,capata respect sau poate frica din partea tatalui si acesta inceteaza scandalurile si bataile.Sunt unii insa,care n-au nici o putere,indiferent de varsta,si nu pot pune punct certurilor si prefera sa fuga departe,pentru a-si continua vietile in liniste si intr-un mediu in care sa se poata dezvolta ca om. Si de fiecare data cand se intorc la ce au lasat in urma,li se accentueaza sensibilitatea si le revin oribilele amintiri in minte...si cad,din nou,in acea prapastie a sufletului, loc care pare fara sfarsit si care e cu atat mai dureroas cu cat e facut de cel care le-a dat viata si i-a crescut.Si pana nu se rup din nou si nu pleaca,nu se ridica din prapastie.

Niciodata nu-i voi intelege pe aceia care recurg la astfel de comportament. Un bun prieten imi spunea ca starea si gandurile sunt permanente,insa ele prin viata cu ajutorul alcoolului. Un om cu o mentalitate sanatoasa nu va ajunge niciodata in situatia de a-si bate sotia sau copiii,nici macar atunci cand este beat.

Pentru toti aceia care nu stiu ca bataia doare,nu atat trupeste,cat sufleteste,le dedic cu draga inima, cu totala desconsideratie si cu slaba speranta ca vor invata ceva...

All day long...

2012-01-16T12:46:00.001+02:00

Ne cunoastem cam de un an si jumatate,de cand am aflat ca suntem
colege de grupa. La inceput era o relatie strict de colegialitate, si
ea de complezenta cateodata, luand in considerare faptul ca nu ne
agreeam tot timpul. Si perioada asta a durat un pic,pana a reusit
fiecare dintre noi sa se acomodeze cu ceea ce implica viata de student
din cadrul facultatii.
In momentul in care am inceput sa ne cunoastem,sa ne descoperim
una pe cealalta,situatia s-a schimbat. Firi total diferite,cu semne
zodiacale distincte, avem totusi atat multe in comun. Ne ascultam, ne
ajutam,ne completam, ne sprijinim si cel mai important,nu ne judecam.
Am trecut de la stadiu de colege la stadiul de prietene. Incet
incet,am inceput sa petrecem mai mult timp impreuna.
Saptamana asta, am avut o seara si o zi,numai ale noastre. Seara
a fost geniala,cu rasete, cu glume,cu mici nebunii, mistouri, urmariri
si multi kilometri la bord pe ritmuri de BUG,Guess Who,manele si
muzica pop a anilor 2000. S-a terminat cu chiu cu vai,undeva aproape
de dimineata, din pacate,fortate fiind de imprejurari. Oricum am
promis ca se va repeta, asta-i doar inceputul. Ieri ne-am strans din
nou,undeva pe la 14, in cuibusorul de nebunii :) Scopul a fost punerea
la punct a materiei pt examene dar bineinteles ca nu ne-am limitat
numai la asta. Am reusit totusi sa ne ducem la bun sfarsit initiativa,
insa printre vizionari de poze,verificari de mail/forum/facebook,
glume, papica bun, mondenitati, stiri despre proteste, telenovele si
muzica, iar pe finalul serii am dat lupte seculare cu batranul xerox.
Am tras linie in jur de ora 1 si am atins un record de 11 ore
petrecute impreuna.
Ca o concluzie scurta la ceea ce s-a relatat: "La cat mai multe
momente impreuna fetele mele!"

Cu participarea: Subsemata, Ade, Ralu, Zada, Bebe, Stefi si Oana (din
patut de la ea)

Babyboy

2012-01-10T20:26:00.000+02:00

Ieri,luni,9.01.2011,in jurul orei 22 s-a nascut un nepotel de-al meu. Avand in vedere ca relatia dintre mine si verisoara mea este mai apropiata decat cu celelalte verisoare de acelasi grad,am tendinta de a-l cosidera pe bebe primul meu nepotel. Poate si din cauza ca am fost acolo la spital alaturi de alti 22 de oameni,parinti,nasi,mosi,fini,prieteni.Pana si asistentele au zis ca atatia oameni la o nastere n-a vazut niciodata. Era o atmosfera de buna dispozitie cu antren si glume. Si ne plimbam dintr-o parte in alta si ne strangeam toti,din cand in cand,cand pe hol,cand la usa de unde se interzice accesul persoanelor straine. Asteptam din clipa in clipa venirea pe lume a voinicului si in acest timp,am vazut o mamica ce, probabil, astepta sa intre si ea in sala sa dea nastere unei vieti, iar taticul o mangaia pe burtica si vorbea cu copilatul.Mi s-a parut un tablou emotionant, Si intr-un
final,in jurul orei 22 am fost anuntati ca s-a nascut flacaul,un copil de 3.370 g, frumos si sanatos. Iar peste o ora intram rand pe rand la proaspata mamica si o felicita.
Azi am fost din nou la spital pt a-i duce un buchet de flori mamicii si a-l vedea pe micutul Dominic Andrei. Este o frumusete de copil,ce seamana la ochi si la frunte cu tata, la nas cu unchiu, iar la buze, urechi si barbita cu mamica.
Ma bucur pentru proaspetii parinti si le urez sa se bucure de ingerasul lor si sa fie fericiti si sanatosi.

2011-12-28T01:00:00.001+02:00

SI EU IUBESC ROMANIA!

Asa s-a numit noua campanie PRO TV. Campanie realizata cu ocazia celei de-a 16-a editie aniversara chiar de ziua nationala, 1 Decembrie, zi in care aproape in fiecare se trezeste samburele de patriotism. Multi oameni au raspuns initiativei PRO TV-istilor pe site-ul lor, spunand de ce iubesc Romania sau pe Facebook, atasandu-si la poza de profil sablonul “SI EU IUBESC ROMANIA”.

Nu poti sa ignori tara in care traiesti. Cel putin asta e parerea mea. Este nedrept sa nu-ti iubesti tara in care ai venit pe lume, tara in care te-ai format ca om. Sunt nenumarate exemple care au facut Romania sa fie cunoscuta,de la locuri si monumente pana la oameni. Ne bucuram de valori care nu se gasesc niciunde in lumea asta. Sculpturile bine-cunoscutului Constantin Brancoveanu, poeziile geniului Mihai Eminescu, albastru de Voronet, unicul Dracula, Cimitirul Vesel de la Sapanta, fuiorul de lana si razboiul din care tarancile au tesut cu atata maiestrie tapiseriile, mamaliguta cu sarmale, slanina, prazul si palinca sunt doar cateva din exemplele ce-mi vin in minte, insa sunt sigura ca sunt muult mai multe.

Si mandria Romaniei nu se rezuma doar la atat. Sunt oameni mari, care prin faptele lor au reusit sa “faca loc” tarii lor, printre marile puterii ale lumii. Amintind in treacat de Aurel Vlaicu-inventatorul aviatiei (1909), Nicolae Paulescu-descoperitorul insulinei (1921) si ajung la insasi comunistul Ceausescu,ce e denigrat de marea majoritate,dar care a facut atatea lucruri bune pentru Republica Socialista Romana. Nadia,alt om,tot fiica a Romaniei, a introdus, in mod indirect nota 10 pe tabelele de marcaj ale gimnasticii, reusind un exerciutiu perfect la Jocurile Olimpice de la Montreal in vara lui 1976. Ilie Nastase este unul dintre cei mai importanti jucatori de tenis al anilor ’70 fiind nr 1 mondial, doi ani consecutivi (’72 si’73). Ion Tiriac, coleg de breasla si coechipier cu Ilie Nastase, a participat si castigat numeroase turnee alaturi de acesta din urma, cel mai important fiind cel de la Roland Garros din 1970. Gheorghe Hagi, supranumit si “Regele fotbalului romanesc” este cel mai bun marcator din istorie echipei nationale, iar ca jucator al Stelei a reusit sa aduca in tara, Supercupa Europei in 1986. Adrian Mutu, Cristian Chivu, Andreea Raducan, Simona Amanar, Camelia Potec, Elisabeta Lipa, Mihai Leu, Leonard Doroftei sunt doar cateva nume ce au readus Romania in atentia stainilor si care au facut cinste tarii lor.Alaturi de ei multi alti oameni s-au mandrit ca cetateni romani.

Avem atati artisti cu voci minunate care nu au uitat sa cante in romana, in limba in care au pronuntat pt prima oara mama. Incepand de la Ileana Sararoiu, Maria Ciobanu si pana la Andra, Holograf, BUG Mafia, Directia 5, toti canta in dulcea limba romaneasca. Si mai sunt si altii ca Inna, Alexandra Stan, Morandi care, chiar daca au adoptat stilul american, tot Romaniei ii fac cinste cand sunt pe scena.

Sunt atatea valori si frumuseti in tara asta de care nu stim sa ne bucuram. Si, din pacate, sunt si mai multi oameni care reusesc,cu sau fara voia lor, sa pateze bunul renume al tarii sau sa faca atat rau incat sa induca celorlalti sentimentul de dispret fata de Romania. Ea, saraca nu are nicio vina, ca oamenii sunt asa cum sunt. Aud multi care zic: “Nu mai suport Romania, m-am saturat de tara asta!” , insa de fapt nu suporta oamenii din Romania, oamenii aceia care sunt sus-pusi si dau tot felul de legi tampite si care nu-si dau nici cel mai mic interes ca lucrurile din tara asta sa mearga bine. Am inceput sa fim luati in bataie de joc (asa cum fac francezii de cate ori au ocazia), sa fim denigrati (asa cum fac toate celelalte popoare care au avut “tangenta” cu conationalii nostri rromi), sa nu ni se acorde respect (asa cum s-a intamplat la Campionatele Europene de scrima de la Sheffield, cand in loc de “Desteapta-te, romane!” care trebuia sa rasune pt medaliatele cu aur, organizatorii au pus “Trei culori”, lucru care le-a determinat pe sportive sa paraseasca podiumul). Asa ceva e inadmisibil si, ceea ce este cel mai grav, este ca nimeni nu face nimic si sunt putini aceia care lupta sa le fie bine in tara lor. Lumea fura, lumea cerseste, lumea e somera din lene, insa toti au pretentii...

Ar trebui ca macar copii acestei tari sa se mobilizeze si sa reuseasca sa faca tara asta sa functioneze mai bine...

Pentru ca...

2011-12-27T00:27:00.001+02:00

...zambesti mai tot timpul

...emani bucurie

...pot discuta deschis cu tine,despre orice

...nu judeci oamenii

...recunosti anumite lucruri care pt altii sunt taboo

...ma scoti seara la plimbare "ca liliecii"

...ma faci sa rad cu glumele "a la bendeac"

...imi ridici moralul de cate ori ma vezi ca o iau pe aratura

...ai ceva al tau ce iti da un aer misterios

...te cunosc si te descopar incetul cu incetul

...ai reusit sa-mi castigi increderea

...esti astroloaga mea "de serviciu"

...imi spui "te iubesc' din senin"

...ma alinti

...ma sustii

...esti realista

...esti visatoare uneori

...analizezi oamenii

...stii sa tii un secret

...esti sensibila si puternica in acelasi timp

...esti romantica

...ne trimitem mesaje kilometrice
...amandurora ne place sa scriem

...daca nu vorbesc cu tine simt ca e ziua neterminata

...incerci sa ma bine-dispui de fiecare data cand ma vezi suparata

Pentru toate astea si pentru multe altele,te iubesc si iti multumesc!

Dezamagire

2011-11-23T19:07:00.000+02:00

Suntem oameni.Toti.Dezamagim si suntem dezamagiti.Intotdeauna,cel
ce este dezamagit,va dezamagi la randul lui si cu siguranta cel ce
dezamageste, va fi dezamagit,pt ca asa e viata, mereu se-ntoarce
roata. Si asta ati simtit-o cu totii pe pielea voastra,ca v-ati dat
seama sau nu,ca recunoasteti sau nu.
Dar cum ramane cu aceia care dezamagesc si dezamagesc,pe toata
lumea,fara sa tina cont,fara sa se opreasca? Sunt oameni care
dezamagesc in multe feluri...tradeaza,
insala,fura,mint,judeca,lovesc,nu se tin de cuvant. Si ma opresc
asupra ultimei categorii de oameni,deoarece am fost recent dezamagita
de oameni care nu-si respecta cuvantul. Eu sunt genul de persoana care
daca promite se tine de promisiune,sau macar face tot posibilul. Asta
in masura in care tine doar de mine si nu implica alte persoane. Si de
cele mai multe ori,daca am promis ceva, am dus lucrurile la bun
sfarsit. Au fost intr-adevar si dati cand nu mi-am respectat
cuvantul,dar ori nu a fost din vina mea,ori a fost vreun factor care m-
a impiedicat. Revenind la restul...In cazul unei intalniri/reuniuni/
iesiri,nu-mi plac oamenii care spun ca vin si sfarsesc prin a nu isi
onora angajamentuln sau atunci cand sunt sunati,nu raspund la
telefon.Merg pe premisa,daca am zis ca ma merg undeva,merg,iar daca nu
pot,refuz,sau anunt,in situatia in care se schimba planurile.Dar
niciodata nu zic ca merg,si apoi ma razgandesc si nu anunt.Asta este
dovada de neseriozitate si implicit duce la dezamagire. Si sunt unii
pe care nu-i intereseaza dar pentru oamenii pe care ii
dezamagesc,conteaza si poate de chestia asta depind multe,o relatie,o
prietenie,o amicitie,o viata.
Suntem facuti sa trecem prin viata,cu bune si cu rele,cu
impliniri si dezamagiri...

Seara de club

2011-10-31T17:35:00.000+02:00

Am fost in club intr-una din serile astea. Trecuse ceva vreme
buna de cand nu mai pusesem piciorul intr-unul. Uitasem cata
aglomeratie si cata inghesuiala e in cluburi intr-o seara studenteasca.
Din cauza,sau datorita (ca inca nu m-am lamurit) micului mare
ghinion al meu (am ramas cu tocul de la pantof in mana), mai mult am
stat decat sa dansez,si am avut posibilitatea de a depasi granitele
imaginii de ansamblu a marii de oameni si de a analiza mai in amanunt.
Si,exact cum zicea si Ade, am ajuns la concluzia ca, pt club, nimic nu
e prea scurt,prea decoltat sau prea transparent. Se depasesc cu brio
limitele bunului simt si ale bunului gust. Nu se tine cont de
machiajul prea stridend sau de coafurile mult prea nonconformiste. De
la piepturi dezvelite,pana la posterioare descoperite,baietii aveau o
mare varietate de optiuni. Si-si scaldau ochii din plin...Si
"fericitele" posesoare se bucurau la fiecare privire alunecata de la
gat in jos. Am vazut fete bete,care abia se tineau pe picioare si se
chinuiau din rasputeri sa stea drepte agatandu-se de baietii ce le
insoteau,si ei poate, la fel de beti. Mi se par dezgustatoare aceste
imagini,de-a dreptul dezolante si rusinoase pt respectivele. Ce
ganduri le-or trece lor dimineata cand se privesc in oglinda de la baie?
Pe de alta parte,am vazut si fete cu discernamant,care si-au ales
cu gust vestimentatia si si-au asortat un machiaj incarcat dar cu bun
gust. Fete care se bucurau de muzica (foarte buna de altfel) fara a
avea un pahar de bautura in mana dandu-l peste cap in 10 secunde si
care se tineau pe picioarele lor pe tocuri de 12-15 cm fara a avea
nevoie de sprijin. Fete finute care nu atrageau atentia prin miscari
provocatoare.
Am ramas cu o impresie usor dezamagitoare despre unele fete din
generatia mea, dar si cu zambetul pe buze, multumindu-i lui Dumnezeu ca eu
nu-s ca ele...

Mare...dor de mare... (part 2)

2011-09-19T01:00:00.000+03:00

Scriam in postul anterior despre dorul meu de mare.... Acum
detaliez.
Imi cam luasem gandul de la mare vara asta, oarecum sigura ca n-o
sa mai vad litoralul. Facultatea mea s-a prelungit un pic,cam toata
lumea avea planurile facute,ai mei fusesera in concediu asa ca imi
imaginam deja cum imi voi petrece vara pe sezlong...insa nu pe nisipul
fierbinte,ci in curte. Dar de aici si pana la a-mi prelungi sederea pe
tinutul dobrogean nu a mai fost decat un pas.
Tata,persoana imprevizibila,a ajuns acasa intr-o zi si a zis
"Weekendul viitor mergem la mare". Aveam sa stau vreo 4zile cu ei,ca
in urmatoarele 7 sa raman cu Ade si cu mosica,mama ei. Aici alte
"necazuri". Mama lu Ade a mers la un curs de perfectionare si inca de
la inceput,s-a discutat ca desfasurarea cursului va avea loc in
Jupiter.Bucurie mare pe mine si pe Ade,mai ales ca nu vazusem
statiunea. Dupa ceva timp s-a decis ca nu va mai fi in Jupiter,ci se
va tine in Venus,fiind cazate la un hotel de 4* cu all inclusive. Am
zis ca e bine, in ciuda faptului ca viata cotidiana in Venus e
cam...lipsa. Intr-un final ni se comunica faptul ca nu vom mai sta
nici la Palace,hotelul cu all inclusive, ci ca vom sta la Dana,tot
hotel de 4*. Putin dezamagita de faptul ca niciunul din planurile
anterioare nu s-a concretizat,am zis "Asta e,stam unde o fi", fara a
avea macar habar cum se vor desfasura lucrurile.
Dana este diferit de celelalte hoteluri la care am fost. Pe langa
arhitectura hotelului,ceea ce il diferentiaza de toate celelalte,este
verdeata,care este din belsug,si personalul. Incepand de la bucatarie
si pana la receptie,media de varsta este aproximativ 25 de ani. In
bucatarie sunt numai baieti. N-aveti idee cate si ce discutii si glume
au loc in spatele acelor usi. Barul are legatura directa cu terasa
unde se servesc pranzul si cina,asa ca barmanii vad si observa tot ce
misca si sunt destul de vigilenti,avand un spirit de observatie foarte
bine dezvoltat. Fetele care fac curatenie in camere,desi sunt
tinere,fac treaba foarte buna si sunt mereu la dispozitia clientilor.
Pana aici nimic care sa denote doru meu aprig de mare. Dar,spre
finalul sejurului (spre finalul finalului...) ne-am imprietenit cu
cativa dintre cei care alcatuiesc personalul. Si era fain seara,cand
stateam la bar,cu un pahar in fata si ii vedeam pe toti cum se
destindeau in timp ce strangeau,si cum renuntau la incordarea de peste
zi, atunci,la sfarsitul acesteia,cand stresul se termina. Si incepeau
glumele si tachinarile si era placut sa ii vezi la sfarsit de tura,cum
plecau,obositi,dar totusi multumiti ca s-a mai terminat o zi. Si a
doua zi dimineata,erau fresh,nu simtea nici un fel de oboseala si cu
un zambet discret spuneau "Buna dimineata!" clientilor. Sunt niste
oameni de nota 20.
Parerea mea e ca,intr-un sejur,conteaza conditiile oferite de
hotel dar si personalul contribuie la buna dispozitie a clientilor.
Asadar, la anul voi fii negresit la Dana,daca nu in concediu,macar in
vizita.

Mare...dor de mare...

2011-09-06T00:22:00.000+03:00

S-a terminat vacanta la mare insa inca tanjesc dupa zilele insorite incepute in spumele marii,continuate in apa limpede a piscinei si terminate cu un fresh racoros pe scaunul din fata barului... O sa revin cu un post zilele urmatoare in care o sa detaliez,atat cat e bine de stiut, mica mea escapada la malul marii.

E asa scurta...

2011-06-28T13:48:00.002+03:00

      Stiu ca viata e scurta,dar odata cu aflarea cate unui deces
parca o simt si mai scurta,iar cand cel care pleaca dintre noi e unul
dintre persoanele pe care le cunoastem,cu care am stat si am
glumit,pare de doua ori mai scurta.
Ca si copil,sa-ti ingropi parintii,e dureros,dar pana la
urma,asta e legea firii,care uneori se pune in aplicare mai
tarziu,alteori poate prea devreme.Ca parinte,sa-ti ingropi copilul
este sfasietor,este peste puterea omeneasca.Si spun asta pt ca acela
care isi ingroapa copilul nu mai ramane om,o parte din el se rupe si
pleaca odata cu cel caruia i-a dat viata.
In ultimul timp decesele in randul tinerilor s-au inmultit
considerabil. Accidente rutiere,inecari,scandaluri si batai,toate
constituie evenimentele premergatoare unor tragedii.
Uneori viata e de neinteles pt ca nu iarta,iar noi nu avem de ales
decat sa ii urmarim firul. Ramanem fara un prieten,fara doi,si poate
si mai multi...Poate la un moment dat,raman ei fara noi...Sunt cazuri
in care,atunci cand se pierde un suflet,sufera un oras
intreg...parinti,rude,prieteni,colegi,amici, parintii
acestora,cunoscuti, si poate chiar si oameni care nu aveau nici o
tangenta dar care au fost profund miscati de tragedie.Cand un oras
intreg regreta pierderea unui suflet,pana si cerul parca apasa si mai
greu pe sufletele oamenilor.
Citesc mereu cuvinte frumoase despre cei care au parasit lumea
asta. E greu sa descri in cuvinte ceea ce simti cand pierzi pe cineva
drag. Ceea ce n-am inteles niciodata este de ce unii simt nevoia sa
spuna "daca ti-am gresit cu ceva,iarta-ma" . De ce nu facem lucrul
asta atunci cand inca mai sunt printre noi,cand inca pot ierta?
   Se deruleaza totul intr-un ritm prea alert iar eu cateodata
simt ca nu pot sa tin pasul....

"Perfect"

2011-06-26T11:53:00.003+03:00

   Stiti probabil mai toti clasica intrebare "Cum arata baiatu/fata
perfect/a?". Raspunsul meu ar fi ceva de genul : "Nu exista". Da,sunt
de acord ca exista la un moment dat, o persoana in viata
fiecaruia,care este ACEA persoana,care este ceea ce si-a dorit,dar nu
este perfect.
   Trecand peste capitolul "tipul perfect",considerandu-l
lamurit,ajung la calitatile si defectele baiatului acela,pe care-l
astept. Incep in prima faza cu felul in care nu vreau sa fie,punand
accent pe negatie.
Nu vreau sa fie posesiv.La mine faza cu sunatul din ora in ora si 20
de mesaje intre apeluri cu clasicul "ce faci?",nu tine. Nu exista "ma
plictiseam si vroiam sa vorbesc cu tine". Asta se cheama control iar
eu nu agreez asa ceva.
Nu vreau mesaje kilometrice cu declaratii siropoasea,parca rupte din
filmele de dragoste de pe vremea bunicii. Imi place sa vorbesc prin
mesaje si imi plac declaratiile de dragoste dar nu asa...
Nu vreau sa am langa mine un catel : "da iubita,cum spui tu,cum vrei
tu". Vreau baiat cu personalitate,capabil sa ia niste decizii,si chiar
daca zice ca mine,sa nu o faca cu voce de om spasit.
Nu agreez violenta,in concluzie nu vreau un om violent. La mine nu se
face treaba cu bataia. Si nu ca ii iert prima palma,ca dupa prima vine
si a doua,si a treia si tot asa.
Spun un NU pronutat geloziei. E ok sa mai fie putin gelos,dar nu la
modul "de ce se uita ala la tine?" "de ce vorbisi cu ala si de ce-l
pupasi?" (referindu-ma la pupatul pe obraz),"cine e?","unde
fusesi?","cu cine?" s.a.m.d.
Nu vreau unul care sa dea cu pumnul in masa,sa-mi spuna ca el e barbat
si ca trebuie sa fac ca el.Nu exista...Suntem
in secolul XXI, acum este valabila egalitatea intre sexe.Si eu cred in
chestia asta.Este adevarat ca sunt unele situatii in care barbatul
trebuie sa se impuna,dar nu atat cat sa subjuge femeia.
Nu suport sub nici o forma fazele cu controlatul telefonului
mobil:mesaje, apeluri,poze. Ii arat eu,sau ii permit sa vorbeasca la
telefonul meu,ok,dar nu sa agreez sa inceapa sa imi verifice
apelurile,mesajele sa vada cat si cu cine am vorbit. Cat timp eu nu
pun mana pe telefonul lui si am incredere,astept si
din partea lui acelasi lucru.
Am prietene,cunostiinte care zic:"Nu merg in barul respectiv ca nu ma
lasa iubi","Nu pot sa vin cu voi in parc ca e iubi plecat din oras si
nu ies fara el". Mare STUPIZENIE(ca sa o citez pe profa mea de
geografie din liceu). Hello!!...suntem intr-o relatie,avem o viata
impreuna,dar fiecare are viata lui si in afara de asta. Asa cum el se
duce cu baietii la bere,asa ies si eu cu fetele la un suc. Nu suport
dependenta,si nu-mi place sa fiu dependenta de cineva sau sa fie
cineva dependent de mine. Nu imi pune restrictii. Daca vreau eu sa nu
fac un lucru,pt ca ma gandesc la el si pt a-i fi lui bine,ok,e
alegerea mea.Dar nu imi spune "nu face aia!","nu te duce acolo!,ca asa
vreau eu!"

Lasand putin in urma aspectele negative,ma opresc putin la
capitolul"cum as vrea sa fie EL",si din punctul asta de vedere as cam
avea cateva dorinte...
     As vrea sa am langa mine un baiat care sa-mi spuna ca sunt frumoasa
dimineata la prima ora cand nu sunt "ascunsa" sub stapanirea
machiajului;un baiat care sa ma tina de mana prin parc si sa fie
mandru daca intorc altii capul dupa mine si sa stie ca am ochi numai
pt el.As vrea ca baiatul cu care sa ma plimb pe strada,sa aiba simtul
umorului dar sa stie sa fie si serios,atunci cand situatia o cere.As
vrea sa ma surprinda cu gesturi marunte dar cu mare incarcatura
sufleteasca,emotionala...As vrea sa ma uit in ochii lui si sa-i citesc
iubirea. Mi-ar placea ca el sa fie genu de persoana care citeste
oamenii,sa ma puna sub observatie,sa vada si sa-mi spuna ce-mi place
si ce nu,cum reactinez in anumite situatii.Sa vrea sa ma descopere,si
sa aiba rabdarea de a o face,nu sa-i spun eu dinainte "asta imi
place,asta nu-mi place".Am inca suflet de copil si vreau ca atunci
cand sunt cu el,sa fiu alintata si rasfatata.As vrea sa stie sa faca
diferenta intre un "vreau sa fiu singura"-atunci cand chiar simt
nevoia si intre unul care de fapt se traduce "nu ma lasa singura". As
vrea un baiat care sa recunoasca atunci cand ii e frica,sa se uite la
filme romantice cu mine si sa nu se sfiasca sa-mi planga in brate ca
un copil mic daca are vreo suparare foarte mare sau cand il
emotioneaza ceva..As vrea un copil care sa dea dovada de maturitate si
de un matur care sa dea dovada de infantilitate deopotriva.
   Cam astea sunt dorintele mele...deocamdata. Poate pe parcurs,
odata cu trecerea timpului,cu maturizarea,vor creste si asteptarile.
Sau se vor schimba....

Incep renovarile

2011-05-29T23:42:00.002+03:00

Ploua.Si e rece.Si nu se mai opreste. M-am saturat. Si nu
neaparat din cauza vremii de afara,ci din cauza interiorului.E in ton
cu vremea. Nu-mi place. Sunt tonuri de gri care sperie pe oricine
reuseste sa sparga usa si sa intre timid. Nu mai vreau! Vreau un soare
mare si puternic sa-mi incalzeasca "casa". Gata! M-am hotarat. De
maine sa zugravesc in culori vii. Un verde puternic pe unul din
"pereti",care sa-mi aminteasca mereu de prospetimea primaverii,altul
va avea culoarea auritului soare de vara, care va aduce un strop din
bucuria zilelor toride si o usa mica pe care ii las pe ceilalti sa
vina in vizita.Pe cel de-al treilea,las copilul din mine sa-si puna
amprenta,astfel,voi avea mereu un colt in care se va simti puritatea,
infantilitatea si jovialitatea. Pe ultimul pun o fereastra mare,pe
post de vitrina,careia ii asortez niste draperii in culori
cameleon,asa incat sa lase sa se vada doar anumite parti din interior
si sa ii atraga pe cei care sunt cu adevarat interesati sa vada ce-i
in spatele lor. Iar la intrare...la intrare imi "zidesc" un zambet
larg si calduros, care sa fie un "bun venit" pt toti dar si un "ramas
bun" pentru cei care vin doar in vizita si lasa cate o amintire. Pt
restul,cei care intra doar sa vandalizeze,am acelasi zambel care insa
arata bucuria ca au parasit locuinta mea.
Trec la treaba...incep renovarile!

Jurnal de weekend

2011-05-15T23:46:00.000+03:00

     Am luat drumul Bucurestiului.Sfarsit de saptamana ("vichend" pt
cunoscatori :p) petrecut la capitala.
   Am inceput sa scriu pe drum,in tren,castile in urechi,plictiseala
maxima. Din cand in cand mai puneam pauza,ascultant discutiile,
relativ scurte,ale insotitorilor de calatorie,ajunsi la venerabila
varsta a treia,pline de subiectivitate cu privire la economia
tarii,rautatea si viclenia oamenilor precum si responsabilitatile
lucratorilor CFR. Mi-am pornit muzica in casti si,pana in momentul in
care garniturile trenului au ajuns la cap de linie,nu le-am mai dat jos.
Odata ajunsa la destinatie,ne-am, cu tot cu Ade,ca fara nu plec
nicaieri, intalnit cu prietena ei Anca,si am plecat la hoinarit prin
Micul Paris. Fiind ziua cam pe sfarsite si neavand prea mult timp la
dispozitie,am vazut Parcul Cismigiu,putin cam aglomerat,ca doar era
vineri dupa masa,si,ca niste fete care se respecta,am ajuns si prin
mall, unul dintre cele mai mari,din cate am inteles,Afi cotroceni.Doar
in vizita,ca eram cam obosite si n-am prea avut starea necesara.
   Ziua de sambata se prevestea a fi una extrem de incarcata...si
cam asa a fost. Plecate de dimineata,de pe la 9 jumatate,am facut o
plimbare prin Herestrau,am trecut tangential pe langa Arcul de
Triumf,am vazut cladirea Parlamentului,exteriorul,ca in interior nu ni
s-a permis,am vizitat Palatul Mitropoliei,si ne-am oprit iar la
mall,de data asta in Unirea Shopping City,si nici n-am plecat cu
bratele goale,cum facusem cu o seara inainte. Dupa atatea plimbari si
ameteli,ca Unirea este ametitor prin structura si prin aranjarea
magazinelor,am ajuns in camera de camin.Un pui de somn zdravan(vreo
2ore) ne-a incarcat cu energie,iar seara am strabatut o parte din
centrul vechi. Pe ansambul nu prea m-a fascinat pe mine capitala,dar
centrul vechi m-a cucerit efectiv. Plus ca am prins Trupa Veche
concertand,iar cand am ajuns noi canta "18 ani" (moment al vietii mele
care a fost cel mai frumos).Ce poate fi mai frumos de atat?
Despre oameni,ce pot spune...? Nonconformisti.Asa i-as descrie
intr-un singur cuvant.Tinute extravagante, frizuri care mai de care
mai neobisnuite,dar toti intorceau capul in momentul in care imi
auzeau accentul de olteanca. Am vazut si persoane care aveau simtul
esteticului si al bunului gust. Sunt curioasa cum sunt ei ca oameni,ce
suflet au,pt ca,despre olteni,de exemplu,se stie ca sunt
rautaciosi,impulsivi si cam egoisti. Imi displace traficul.Mi-a
displacut traficul. Infernal.Cam asta e impresia care mi-a facut-o. Si
totul mi s-a parut ca se deruleaza cu o viteza mult prea mare. Soferii
conduceau cu viteza,oamenii nu aveau rabdare la semafor nici cand era
rosu.
   Am parasit Bucurestiul in dimineata zilei de duminica,luand-o
catre casa,ca tot acolo e cel mai bine.
Am sa revin....

Melancolie/regret

2011-03-23T22:25:00.000+02:00

Ca si copii...ni se pare dezgustatoare scena sarutului dintre doi indragostiti pe care,intamplator, o mai zarim la televizor sau undeva pe strada. Ceva timp mai tarziu,aceeasi scena,pentru aceiasi copii,prinde conotatii diferite. Dezgustul nu-si mai are locul fiind inlocuit treptat de curiozitate,dorinta si nerabdare. Ca fete,visam mereu la primul zambet,prima tinere de mana,primult film,primul sarut,prima data,lucruri care ne si raman intiparite in memorie. Sunt fete in ziua de azi care duc la bun sfarsit toate aceste lucruri intr-o ordine complet arbitrara fara a respecta cronologia firii pt bunul mers al lucrurilor. Eu una,ca sa fiu sincera le compatimesc,dar...discutia despre acest subiect probabil intr-un post viitor.

Crestem...si odata cu noi si dorinta de a avea langa noi un baiat pt care sa insemnam mai mult decar restul fetelor. Majoritatea fetelor isi doresc ca acel baiat sa aiba ceva din calitatile tatalui lor,sa se identifice cu acesta intr-o oarecare masura. Pt cele mai putin norocoase,acel baiat trebuie sa fie opusul celui care a detinut titulatura de tata. Ajungem la o varsta cand stim exact ce calitati ne atrag,peste ce defecte trecem cu vederea, si ce asteptari avem de la baiatul care va fi langa noi. De multe ori insa,suntem tentate sa cerem...din ce in ce mai mult...si sa nu dam in schimb nimic. Devenim nebultumite de ceea ce avem si tanjim dupa altceva...si dam gres. Nu tot timpul, dar sunt o multime de cazuri.

Ce facem atunci cand gasim ceea ce cauta,sau cel putin suntem multumite de ceea ce am gasit, si,din diverse motive,circumstante,situatii, ramanem fara ceea ce credeam ca ni se potriveste ? Incercam sa ne reorientam spre altcineva...trebuie...dar tot ramanem cu senzatia aia amaruie ca nu am avut ceea ce am dorit. Si daca distanta este un impediment,poate putem depasi acest impediment,dar atunci cand intervine o persoana...greutatea ce aparasa pe suflet capata dimensiuni mult mai mari. Si poate cea mai mare greutate pt noi,este ca dupa ce am avut langa noi o persoana pe care am considerat-o potrivita, suntem tentate sa facem termeni de comparatie si in capul nostru mereu o sa fie afirmatii de genul: “El nu facea asa. El stia cat de mult imi place sa... El ma privea altfel,ma atingea altfel,ma iubea altfel.”. Si chestiile astea dor...pt ambele parti...

Sa incercam sa ne bucuram de fiecare persoana pe care o avem langa noi si sa profitam la maxim de timpul pe care il petrecem impreuna...cand nu va ma fii langa noi vom regreta....si vom duce dorul. E mai usor de trait cu melancolia clipelor placute decat cu regretul posibilelor momente.

M-am indragostit :x

2011-03-01T19:49:00.001+02:00

Cum ma intorceam eu azi asa linistita de la facultate si asteptam la semafor (suparata...ca nu suport deloc semoafoarele si incerc sa le evit cat pot de mult...mai bine merg 2km in plus decat sa stau 2 min la semafor), trecu pe langa mine,pe banda 1 o masina alba care,mie imi capta atentia. Nu era un model pe care il stiam...si ma uitai atenta sa vad ce model e...reusi sa vad ca era Peugeot insa nu vedeam ce model (nu ma pricep eu foarte bine la masini,insa modelele peugeot le cam stiu). Trecu inaintea mea cu cateva masini si ma tot uitam sa vad unde opreste.Spre norocul meu trase la un moment dat pe dreapta si reusi sa vad...era noul model Peugeot 508 . Stiu ca multi cred ca Peugeot-urile nu sunt masini bune,dar nu vorbesc de proprietatile motorului,ci ma refer strict la desing-ul exterior. Pe mine ma fermeca. M-am indragostit :) ....asa ca de...1 Martie :)

Si ca tot veni vorba de 1 Martie, vreau sa vina primavara,m-am saturat de frig...vreau caldura,tricouri,pantaloni scurti si ochelari de soare...miros de primavara,flori inflorite si sentimente frumoase...

Ea...

2011-02-19T17:52:00.000+02:00

Ea...ma cunoaste ca nimeni altcineva. Ea imi stie pe de rost fiecare
gest,fiecare miscare,fiecare grimasa. Ma vede de atatea ori pe zi
incat suntem una si aceeasi persoana. Imi stie toate secretele. Nu pot
sa-i ascund nimic. M-a vazut in toate ipostazele,asa cum nu a facut-o
nimeni. M-a vazut atunci cand am fost trista si cand sufeream din
cauza lucrurilor care se intamplau in jurul meu. M-a vazut atunci cand
radiam de fericire cand mi s-a implinit cate o dorinta. M-a vazut
goala si m-a vazut imbracata. Ei ii cer mereu parerea in legatura cu
felul in care arat. In fata ei mi-am prins in graba parul intreband-o
"Sta bine?" dar ne mai asteptand raspunsul am zis "Merge si-asa...ma
grabesc" si tot in fata ei mi-am aranjat minutios fiecare suvita
atunci cand doream sa fiu cocheta. Ea e cea careia ii spun "buna
dimineata" in fiecare zi si tot ei ii adresez "noapte buna" cand
aceasta se sfarseste. Ea imi stie toate povestile,triste,vesele,toate
idealurile si toate dezamagirile. Cunoaste fiecare om cu care intru in
contact,pt ca fiecare isi lasa amprenta asupra mea si ma vede mereu
schimbata. Ma asculta mereu fara sa imi aduca vreo acuza ca sunt prea
cicalitoare. M-a vazut cand am iubit si cand am fost iubita,m-a vazut
cand am suferit si cand am facut pe altii sa sufere. In fata oamenilor
sunt cum vreau eu,dar ea e singura in fata careia vreau sa fiu asa cum
sunt. Si asa si sunt.
Ma va asculta mereu si va fi intotdeauna acolo pt mine... Ea este
oglinda din dormitorul meu...

Anti-V day

2011-02-14T00:24:00.003+02:00

Azi e “Valentine’s Day”. Din punctul meu de vedere o mare prostie... Sunt ANTI-Valentine’s Day sau ANTI-Sfantul Valentin sau cum mai vreti voi sa ii spuneti.... Mi se pare cea mai mare prostie, cand vad baieti si fete care se agita, nestiind ce cadou sa ii faca persoanei iubite in ziua de 14 februarie. Intrebari: Oare numai atunci stiti ca trebuie sa faceti un cadou placut persoanei de langa voi? Dragostea se sarbatoreste intr-o singura zi? Sa nu fiu inteleasa gresit...nu am nimic impotriva celor care sarbatoresc si cred in aceasta zi,dar personal,ma enerveaza la culme. Si asa ca sfat de sfarsit de post... baieti si fete...faceti surprize placute si serbati-va iubirea alaturi de persoana pe care o aveti indiferent de data,de ora. Iubiti-va si bucurati-va de ceea ce aveti si de faptul ca aveti pe cineva langa voi. Nu va trebuie o data anume care sa va aduca aminte ca sunteti indragostiti.

Omul

2011-02-09T20:12:00.000+02:00

   Fiinta superioara,sociala,care se caracterizeaza prin gandire,inteligenta si limbaj articulat.Cam asta ar fi definitia restransa pt cuvantul "om".
Intr-o analiza mai ampla...omul este fiinta superioara;intr-adevar omul este situat undeva deasupra tuturor,fiind o fiinta complexa din toate punctele de vedere.Omul este social;este implicit acest lucru pt ca traim in comuniune si ne adaptam destul de greu sau
poate chiar deloc in pustietate,de unul singur.Omul are nevoie sa socializeze,ceea ce ii denota statutul pe care il primeste.Omul se caracterizeaza prin gandire;complet adevarat. Da,stiu ca si animalele gandesc insa omul o face la un nivel mult mai ridicat.Omul se
caracterizeaza prin inteligena,pt e capabil sa inventeze lucruri,sa faca lumea sa evolueze.
   Comportamentul uman insa,variaza de la o persoana la alta. Sunt atatea tipuri de oameni,de figuri,de gesruri si manifestari.Modalitate de a actiona in anumite imprejurari sau situatii,cam asta ar fi definitia comportamentului. Oricat am vrea noi sa actionam asa
cum trebuie,se intampla cateodata sa calcam stramb...pana la urma asta inseamna a fi om...a face si greseli si a invata ceva din ele.Sau nu.Depinde de cat de om esti....
   Asta a fost asa,o mica introducere,pt ca,de fapt,aici vroiam sa ajung:greseala umana. Sunt multe greseli pe care oamenii le fac de-a lungul vietii,unele dintre ele sunt mult mai grave decat altele,unele pot fi chiar fatale. Eu cred ca la baza fiecarei greseli
sta inconstienta. Daca fiecare dintre noi ar acorda mai multa importanta fiecarei actiuni din viata noastra poate nu am mai face atatea greseli. Poate nu ar mai fi atat de grave pt ca de existat tot vor exista. Am observat o chestie care mie mi s-a parut interesanta,
si anume ca indiferent de lucrul pe care il faci,fata de cineva gresesti in momentul respectiv. Chiar daca tu ai impresia ca ceea ce faci e corect,cineva tot se va supara si va considera ca ai gresit si chiar daca nu faci nimic,tot gresesti ca trebuia sa faci ceva...Nu
poti multumi niciodata pe toata lumea...
   In alta ordine de idei,oameni care gresesc sunt multi,toti chiar.Oameni care constientizeaza ca au gresit sunt mult mai putini,dar oameni care si recunosc ca au gresit sunt foarte putini.Nerecunoasterea se ascunde in spatele lasitatii,a fricii sau a
orgoliului prostesc ce sopteste mereu "eu nu gresesc niciodata". Total eronat. Un om care isi recunoaste greseala nu inseamna ca e slab,aviz barbatilor care sunt de (proasta) parere ca daca recunosc ca au gresit isi pierd din autoritate. Nu exista asa ceva.Intr-adevar,sunt si cazuri in care lasitatea pune stapanire pe noi si desi stim ca am gresit,constientizam asta si vrem sa recunoastem,nu putem. Parca se pune o bariera pe care scrie "pe aici nu se trece" si uite asa intentia noastra de a vorbi se pierde...
Mai sunt de asemenea,oamenii care nu vad greselile lor,dar le observa pe ale celorlalti, oameni care mi se par perfecta intruchipare a proverbului "Vezi paiul din ochiul altuia dar nu vezi barna din ochiul tau".Si culmea,se intampla cateodata,ca cei care iti reproseaza niste lucruri sa fie dintre aceia care fac exact aceleasi greseli.Da,poate iti atrag atentia cu scopul de a te face sa realizezi ca ceea ce fac ei nu e bine si doresc sa nu faci si tu asa. Dar poate ar fi ok daca cei care fac lucruri de genul acesta n-ar face-o pe un ton de superioritate care practic te lasa si fara cuvinte.Sa nu ai posibilitatea sa te aperi,sau sa-ti justifici greseala atunci cand iti doresti cu adevarat s-o faci,mi se pare nedrept fata de tine ca persoana.
   Asa ca,cei care sunt atat de "binevoitori" in a ii face pe altii sa vada ce greseli fac,sa se gandeasca de doua ori inainte de a pune problema...in primul rand la cum sunt ei si in al doilea rand la modalitatea in care atrag atentia omului respectiv.
Si ca final de articol,sa incercam sa reducem numarul greselilor din viata noastra si in acelasi timp sa invatam ceva din cele pe care le-am facut pt a nu le mai repeta. Si...asa cum zice inca o vorba “Sa invatam din greselile altora,pt ca nu ne ajunge toata viata sa le facem noi pe toate”.

Niste raspunsuri

2011-02-09T19:25:00.000+02:00

Am intrat zilele trecute pe blocul lui Dani Otil si am citit diverse articole,printre care si unul scris de Mihaela,in care vorbea despre un spectacol al lui Razvan Mazilu la care participase. Am luat un mic pasaj care mi s-a parut interesant si va invit sa raspundeti la intrebarile de mai jos...sub anonimat (ca sa nu va simtiti amenintati) dar sincer... sau...macar pt voi...

“Sunt intrebari din acel spectacol, dar si altele, care nu-si aveau rostul acolo. Sunt intrebari care vin peste noi, dar le (ne) ducem cu vorba. Sunt intrebari la care nimeni nu poate raspunde in locul nostru. Uneori nici noi nu putem raspunde, inca….
1. Cand ai simtit ca parintii tai au fost cu adevarat mandri de tine ?
2. Pe cine ai dezamagit cel mai tare ?
3. Care este cel mai frumos vis pe care l-ai pierdut pe drum ?
4. La ce esti cel mai bun , ce stii sa faci mai bine decat toti oamenii pe care-I cunosti personal ?
5. Cine e iubirea vietii tale ?
6. Ce functioneaza cel mai putin bine in relatia ta ?
7. Ce crezi ca e cel mai enervant la tine, in ochii celor dragi ?
8. Care a fost cel mai erotic moment din viata ta in doi ?
9. Cine a avut cel mai perfect trup cu care ai facut sex (dragoste..) ?
10. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani ?
11. Care crezi ca e cea mai importanta calitate pe care ai mostenit-o de la parintii tai ?
12. Cand ai simtit ca ai aratat cel mai bine din toata viata ta ?
13. Care e cel mai prost om pe care-l cunosti ?
14. Care e sunetul care te enerveaza cel mai tare ?
15. La ce eveniment din viata ta ai fost cel mai emotionat (emotionata) ?
16. Care ar fi singurul lucru pe care ti-ar placea sa-l furi (fiind singura sansa de a-l avea..)?
17. Cu cine ai avut cea mai proasta experienta sexuala din viata ?
18. Care a fost cel mai stanjenitor moment din viata ta ?
19. In fatza cui te simti cel mai pierdut, emotionat, blocat ?
20. Care e cea mai erotica aroma pe care ai simtit-o vreodata ?
21. Cand ti-a fost cel mai greu sa spui adevarul ?
22. Cine e persoana cu care ai vrea cel mai tare sa ai o aventura (one night stand..) ?
23. Ce-ai vrea sa schimbi cel mai tare in viata ta ?
24. Cu cine vorbesti cel mai des despre sex ?
25. Care e cea mai proasta scuza pe care ai folosit-o vreodata ?
26. Ce nu i-ai putea ierta niciodata omului pe care-l iubesti ?
27. Ce calitate a jumatatii tale de viata iti este cea mai draga ?
28. Care a fost jucaria ta preferata in copilarie ?
29. Care ti se pare cea mai seducatoare ipostaza a ta ?
30. Pe cine te bazezi daca ti se intampla o nenorocire ?
31. Care a fost cel mai bun sfat pe care nu l-ai urmat ?
32. Pe cine simti cel mai tare nevoia sa protejezi ?
33. Care e cea mai mare fantezie sexuala a ta ?
34. Care e domeniul despre care ai vrea sa stii cel mai mult ?
35. Cine-ti lipseste cel mai tare in acest moment ?
36. In ce privinta crezi ca esti cel mai putin inteles ?
37. Care e cel mai bun lucru de facut dupa sex ?
38. Care e cel mai frumos cuvant din limba ta ?
39. Unde te simti cel mai in siguranta ?
40. Care a fost cel mai bizar loc in care ai facut amor ?
41. Care a fost cel mai frumos compliment ce ti s-a facut vreodata ?
42. Care e persoana care te face sa razi, sa te simti relaxat ?
43. Pentru ce te rogi cel mai des ?
44. Pentru cine din viata ta crezi ca esti sau ai fost cel mai bun partener de sex ?
45. Cine te-a influentat cel mai mult pana acum ?
46. Care a fost primul tau vis implinit ?
47. In ce an al vietii tale ai simtit ca te-ai schimbat cel mai mult ?
48. Care a fost cel mai indraznet lucru pe care l-ai facut (sau l-ai face) cu o persoana de acelasi sex cu tine ?
49. Ce inventie din acest secol crezi ca are cel mai mare impact in viata ta?
50. Care a fost cel mai romantic moment din viata ta ? Iar daca n-a fost, cum ar arata el ?

Intrebarile despre noi nu sunt niciodata de ajuns. Raspunsurile cateodata, insa, sunt suficiente ca sa ne duca mai departe, acolo unde am vrea de fapt sa ajungem, daca ne-am preocupa mai mult de noi insine, decat de altii…
Astept NISTE RASPUNSURI…”

Prieteni dragi

2011-02-05T14:04:00.000+02:00

De-a lungul timpului am avut alaturi de mine oameni la care am tinut foarte mult,de care m-am atasat,pe care i-am iubit,pe care i-am dezamagit,dar de la care,cu siguranta,am avut de invatat cate ceva. Au fost persoane speciale pt mine,persoane alaturi de care am trait momente frumoase sau momente mai putin frumoase,persoane de care ma leaga o multime de amintiri. I-am dezamagit pe acesti oameni...pe unii mai mult...pe unii mai putin... Pentru ei...si pentru tot ce au facut pentru mine am scris acest articol..

Uneia din persoane, tin sa ii multumesc pentru ca niciodata nu a dat inapoi si a fost langa mine indiferent cat de greu mi-a fost. S-a bucurat alaturi de mine atunci cand mi-a fost bine si a plans alaturi de mine atunci cand am dat de greutati. Mi-a aratat ca viata trebuie luata asa cum e si pana la urma...daca nu iti reuseste ceva... “asta e”...asa e viata,cu bune si cu rele. Am invatat de la ea ca viata trebuie traita cu zambetul pe buze. Ea imi ridica mereu moralul atunci cand sunt cu el la pamant si ma asculta cand ii impartasesc toate lucrurile neinsemnate din viata mea.

De la ea,am invatat ca sa-i spui unei persoane in fata ,ce te deranjeaza conteaza foarte mult pt ce esti tu ca om. Am invatat de la ea sa nu arat lumii atunci cand sufar,pt ca sunt multi care s-ar bucura nespus de acest lucru,am invatat sa fiu realista,dar totodata sa visez la ceea ce vreau. Ea a fost alaturi de mine si a inteles foarte bine,de fiecare data, cand aveam nevoie de o vorba de a ei si cand aveam nevoie doar de simpla prezenta. Mereu ma aducea cu picioarele pe pamant atunci cand tindeam sa o iau usor catre nori...

Unul din oamenii la care am tinut enorm m-a invatat ca,daca vrei, orice e posibil pe lumea asta...totul tine de vointa si de ambitie...a fost omul care m-a cunoscut cel mai bine,ca si persoana,ca si caracter,ca si comportament. Am invatat de la el sa nu tin cont de “gura lumii”. Are asupra mea o infuenta posiziva. Atunci cand sunt cu el,sunt asa cum sunt eu...asa cum nu sunt cu nimeni. El mi-a aratat ca poti face lucruri incredibile,indiferent de varsta, ca mereu trebuie sa iti stabilesti niste obiective inalte si mereu trebuie sa lupti din rasputeri sa le atingi. De la el am invatat ca trebuie sa ma bucur si sa pretuiesc si cele mai mici lucruri pe care le am.

Una dintre persoanele fata de care am gresit cel mai mult,a fost una dintre cele la care am tinut cel mai mult. Ea mi-a demonstrat ca niste cuvinte spuse blajin,exact la subiect,dor mai rau decat o serie de palme sau de injuraturi. Ea mi-a demonstrat ca indiferenta doare cel mai tare. De la ea am invatat pretuiesc persoanele pe care le am si tot cu ajutorul ei am invatat ca cel mai mult pretuiesti un om atunci cand nu il mai ai langa tine. Ea este de o feminitate rar intalnita,prin aliura ei. Este delicata si finuta,insa atunci cand e “calcata pe bataturi” devine o adevarata “fiara”.

Una dintre persoane mi-a demonstrat ca,sunt cazuri in care cei mici sunt mult mai maturi in gandire decat cei mari. De la ea am invatat ca cheia unei relatii,de orice fel,este comunicarea. Ea mi-a demonstrat ca poti fii asa cum vrei tu si asa cum vor altii in acelasi timp. Ea mereu a luptat sa fie printre cei mai buni si era activa si punea suflet in orice actiune.Si stiu ca si acum e la fel si e implicata in mai multe proiecte.Mereu a avut o vorba buna,sau nu,depinde de care era starea ei de spirit,pentru cei din jur. Niciodata n-a zis nu,atunci cand cineva i-a cerut ajutorul si a putut sa i-l ofere. De la ea am invatat ca trebuie sa lupti pana in ultima clipa sa iti tii prietenii aproape. Ea era genul de om care numai printr-o privire te lasa fara cuvinte...greu indrazneai sa mai spui ceva...

De la el am invatat ca,de cele mai multe ori,e bine sa spui exact ce gandesti,chiar daca vorbele pe care le spun nu sunt acceptate de toti ceilalti...cei care nu o fac inseamna ca nu merita sa stea in jurul meu...El e genul de persoana care sta,asculta si selecteaza numai ce crede ca trebuie retinut. M-a invatat sa nu imi fac o parere despre un om fara sa il cunosc indeajuns de bine. El stie sa cunoasca omul,atunci cand vrea,si stie sa obtina informatiile care-l intereseaza despre persoana respectiva. El mi-a demonstrat ca am ce invata de la fiecare persoana din jurul meu...de la unii invat ce trebuie sa fac...de la unii ce nu trebuie sa fac...El e genul de om care nu se mai intoarce inapoi si asa cum zice el “unde scuipa,nu linge”. Am invatat de la el ca trebuie sa treci prin viata cu zambetul pe buze si sa iei partile frumoase si mai ales, ca adevarul de cele mai multe ori se spune in gluma.

El...m-a schimbat...sub ochii lui am trecut de la adolescenta la maturitate,insa cu aceeasi infantilitate caracteristica mie. De la el am invatat ca oamenii din jur trebuie respectati,pt ca astfel se castiga respectul. El are un stil inegalabil de a se juca cu mintea omului,de a testa omul,de a afla ce vrea. De la el am invatat ca trebuie sa arat oamenilor exact atat cat vreau si ce vreau din persoana mea si nimic mai mult.El a fost cel care m-a invatat ca atunci cand mi se ofera a doua sansa trebuie sa profit la maxim. A fost langa mine de multe ori,cand aveam nevoie,la el am gasit afectiunea si intelegerea de care aveam nevoie cateodata si a avut mereu grija sa ma faca sa ma simt bine in prezenta lui,atat eu cat si cei care erau in jurul meu. De la el am invatat ca nimic nu e mai rau decat atunci cand vezi ca omul langa care stai nu mai este fericit alaturi de tine...si asta doare ingrozitor. Despre el as putea scrie randuri intregi pt ca este unul din oamenii importanti din viata mea,care si-au lasat amprenta asupra personalitatii mele.

Ea...este ca si sora mea. Alaturi de ea am facut cele mai nebunesti lucruri,cele mai frumoase dar si cele mai mari tampenii. Ea stie tot ce se intampla cu mine,ma intelege si ma sprijina in tot ce fac. Imi atrage atentia atunci cand gresesc si ma felicita atunci cand am vreo realizare. Ea este opusul meu din multe puncte de vedere insa suntem foarte apropiate. Urasc felul ei chichiricios,meticulos,perfectionist, dar iubesc stilul ei,molipsitor chiar, de a sta 20minute in fata sifonierului pentru ca “nu stie in ce se imbraca azi”. Ador cand radem amandoua fara sa ne oprim din cele mai tampite lucruri...O ador pentru modul in care ma asculta atunci cand ii povestesc toate nimicurile si pentru modul in care ma acopera cand fac cate-o tampenie. Suntem doua pietre tari,doua persoane incapatanate si exista situatii cand ne certam si din cele mai banale lucruri,doar pentru simplu fapt ca avem opinii diferite despre anumite lucruri.

Sunt lucruri poate neinsemnate pt altii dar cu atat de multa incarcatura sentimentala pentru mine. Sunt persoane carora le multumesc pt ca au intrat in viata mea si pe care in mod cert nu le voi uita.

Va multumesc prieteni dragi!

Poezii....pt sufletul meu....

2011-01-28T15:35:00.001+02:00

Sunt cateva poezii pe care le-am descoperit intamplator...sau pe care le-am aflat de la altii...dar care cu siguranta mi-au ramas intiparite in minte si au avut un impact asupra mea....

Octavian Paller-"Avem timp"

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine
sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la
distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti
sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Ion Minulescu-"Celei care minte"

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Nichita Stanescu-"Catre Galateea"

Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mă rog de tine,
naste-mă.

Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mă rog de tine,
naste-mă.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile - miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si mă rog de tine,
naste-mă. Naste-mă.

Poveste de dragoste

2011-01-28T15:27:00.003+02:00

E o povestioara scrisa cu ceva timp in urma....nu mai e de actualitate...dar atunci cand a fost,a fost modul meu de a descrie o poveste de dragoste...stiu cel putin o persoana care "saraceste" de cateva lacrimi la citirea acestei povestioare...dar am postat-o pt ca imi place...pt ca am scris-o cu suflet.....

   Poate ati intalnit sau ati cunoascut sau poate chiar ati trait povesti de dragoste.Fiecare om stie macar o poveste de genul acesta,din experienta proprie sau a altora.Pe strada,prin parc,prin cafenele,baruri,magazine vedem oameni care se tin de mana,care se imbratiseaza,care se saruta,care se iubesc.Oameni pentru care nu mai exista singularul,ci doar pluralul;oameni care nu se mai gandesc in
sinea lor "la mine" ci "la noi";oameni pt care universul are noi coordonate.
   Multi oameni iubesc dar numarul celor carora li se impartasesc sentimentele scade.Multi oameni sunt implicati intr-o relatie dar putini sunt cei carora li se raspunde cu aceeasi moneda.De ce?Pentru ca am vazut ca intr-o relatie partenerii se implica in proportii diferite,nu neaparat completandu-se.Intr-o relatie unul dintre cei doi iubeste mai mult,se daruieste mai mult,pune suflet,traieste cu intensitate mai mare fiecare moment petrecut impreuna si exemplele pot continua.Chestia aceasta este facuta atat de femei cat si de barbarbati;nu numai reprezentantele sexului frumos sunt cele care se implica mai mult in relatii,ci si reprezentantilor sexului tare li se intampla sa iubeasca mai mult decat jumatatea lor.Exista insa si
exceptii,cand ambii parteneri iubesc cu aceeasi intensitate si se implica la fel de mult.
   Stiu si eu astfel de oameni.De fapt,povestea mea este despre doi astfel de oameni.Sunt doi oameni care se iubesc emorm,doi oameni care se iubesc in fiecare zi mai mult decat in ziua precedenta si mai putin
decat in ziua urmatoare.Ii admir foarte mult,desi poate nu le-am spus-o niciodata,pt dragostea lor,pt implicarea in egala masura in relatie.Se vad zilnic dar,spre surprinderea mea niciodata nu se
plictisesc unul de altul.Cred ca se iubesc atat de mult incat oricand,oricare din ei ar fi dispus sa renunte la fericirea lui in favoarea fericirii celuilalt.
Poate va intrebati:cum este posibil asa ceva?Simplu-cu ajutorul iubirii.Cu siguranta sunteti sceptici,intrebandu-va daca ei se cearta vreodata.Va spun eu-da.Certurile sunt sarea si piperul unei
relatii,pentru ca,nu-i asa,impacarea este cea mai dulce...Exista si la ei momente de tensiune,pentru ca sunt doua pietre tari care se ciocnesc si din cand in cand mai ies si scantei.Sunt doi oameni foarte
incapatanati care se contrazic pe cele mai neinsemnate lucruri,pana cand,in cele din urma,unul din ei cedeaza.Si au fost cazuri cand a cedat si el,desi de cele mai multe ori a cedeat ea,pt ca e fata si...asa sunt fetele.
   Intr-una din zile,ii urmaream cu privirea din absoluta intamplare.Erau fata in fata,discutau.Ce?Nu stiu.Nu eram atenta.Eram prea absorbita de un lucru care mi-a captat intreaga atentie...privirea lui.Si nu din cauza culorii ochilor care este de un albastru marin clar,in care parca te pierzi,ci din cauza modului in
care o privea.Am ramas inmarmurita,fixandu-i ochii cu privirea.O privea intr-un mod deosebit.Se vedea in modul in care o privea cat de mult o iubea.Parca ar fi dezbracat-o din priviri si ar fi iubit-o atunci,acolo. Ar fi iubit-o la modul acela absolut,pur.
   Am ramas placut impresionata si marcata totodata de modul in care o sorbea din priviri.A fost prima data pt mine sa observ ca unui baiat i se poate citi in privire dragostea pe care i-o poarta iubitei lui.A
fost frumos sa descopar acest lucru...Doi oameni care se iubesc...
   Ea e iubita lui iar El iubitul ei...
                                                   Celor doi oameni la care
                                                                     tin enorm....

Intrebari....ganduri...curiozitati....

2011-01-28T14:19:00.001+02:00

...Sunt in transa....Rau....Dar...s-o iau cu usurelul....Sunt mare “consumatoare” de “Anatomia lui Grey”.Mi se pare genial serialul....Si azi,cum nu prea aveam ce face (aiurea....trebuia sa invat pt examen dar efectiv nu aveam chef) m-am bagat la cateva episoade...2 ore nu m-a clintit nimeni din fata calculatorului si nici nu m-a intrerupt nimic (cu exceptia lu ade care a venit din senin in dormitor sa-mi zica de nu stiu ce jaf...oricum nu prea ma interesa....mi se parea mult mai interesant filmul). Si uite asa,am reusit performanta de a viziona 3 episoade asa....pe nerasuflate...si total implicata emotional (asa privesc eu filmele...altfel parca nu ma aleg cu nimic din ele). Mi-ar fi placut totusi sa le vad alaturi de Oana pt ca ea ma intelege si stie ce inseamna sa te implici in filmul pe care il vizionezi,sa-ti imaginezi cum e sa traiesti tu intamplarile alea,sa simti filmul pe pielea ta. Probabil ar fi fost in transa cu mine J

Pt cei care nu stiu cam despre ce e vorba in serial va spun asa pe scurt...Cativa studenti la medicina,proaspat iesiti de pe bancile facultatii,alcatuiesc echipa de stagiari a Mirandei Baily la Seattle Grace,ajung sa fie prieteni,se formeaza relatii intre ei,sau intre ei si doctorii cu care lucreaza si iau nastere o multime de situatii care mai de care mai interesante,mai obisnuite sau mai putin obisnuite.

Revenind la cele 3 episoade,ceea ce mi s-a parut foarte interesant a fost faptul ca personajul principal (Meredith) a fost pusa in niste situatii de care la un moment dat toti ne lovim in viata. Aflata la moment de rascruce in viata ei, alege sa abandoneze lupta de a depasi obstacolele care-i apar in cale si renunta. Astfel ca atunci cand e impinsa,din greseala, in rau de unul dintre oamenii caruia ii salvase viata, ea lupta sa nu se inece insa la un moment dat renunta si se lasa inghitita de apele reci. Dupa ceva timp, iubitul ei(Derek),care era tot doctor, ii observa absenta si descoperind unde este reuseste sa o aduca la suprafata. Cand ajung cu Meredith la spital, mai mult moarta,decat vie, colegii si prietenii ei incearca din rasputeri sa o readuca la viata,lucru pe care il si reusesc intr-un final.

Cam asta ar fi pe larg situatia in film. Mie una, mi-a deschis un pic ochii si in mintea mea au luat nastere niste intrebari...intrebari pe care va invit sa vi le puneti si voi si sa incercati sa va raspundeti cat mai sincer posibil.. Merita oare sa renuntam la o viata intreaga,plina de momente frumoase,atunci cand dam de un obstacol? Se merita sa nu luptam deloc si sa ne lasam prada greutatilor? Si inca un exercitiu pe care vi-l propun... Incercati sa va ganditi cum ar fi daca ati disparea in secunda 2. Si-ar da cineva seama ca nu mai sunteti? Cine? Dupa cat timp? Daca ati da de un necaz,pe cine ati suna prima oara? La cine ati apela? Aveti certitudinea ca acea persoana va ajuta? (mentionez ca se exclud parintii si rudele din acest exercitiu...se face referire strict la prieteni)

Sunt niste simple intrebari pe care eu una,mi le-am pus la un moment dat. La prima vedere sunt simple intrebari, dar incercati sa priviti in adancimea lor,incercati sa raspundeti sincer...s-ar putea sa fiti uimiti de raspuns.